De-a lungul timpului, putem trece printr-una sau mai multe etape în ceea ce privește viața spirituală.
Mențiuni: Fiecare dintre etapele de mai jos pot dura mai multe vieți, sau putem trece prin toate într-una singură. Putem începe copilăria spirituală la 5 sau la 55 de ani, deci această clasificare nu are legătură cu vârsta fizică, ci cu relația noastră interioară cu Spiritul care ne animă.
🔖 Prima este Copilăria spirituală. Este etapa în care devenim interesați și începem să fim deschiși spre realitățile spirituale. Tot ceea ce auzim ni se pare interesant și ne hrănește imaginația. Îngeri, dimensiuni, călătorii astrale, religii și practici, par să fie toate adevărate și ne petrecem ore în șir citind sau studiind despre ele. Copilul nostru interior este fascinat de noile descoperiri și crede în realitatea lor, ca și cum ar fi din nou la vârsta basmelor despre prinți și Ilene Cosânzene. Poate dura un an, cinci, sau o viață întreagă. Capcana copilăriei însă constă în naivitatea copilului care nu pune la îndoială nimic din ceea ce i se spune sau citește. Deoarece în această lume există și îngeri, dar și lupi cu blană de oaie, începătorul în ale spiritualității este bine să știe că nu tot ce poartă denumirea de „spiritual” este de cea mai bună și elevată calitate, iar uneori promisiunile sunt doar fațete ale unor interese mai puțin nobile sau ale unor persoane mai puțin conectate la Adevăruri înalte. De aceea este foarte important să alegi să te aliniezi cu acele practici, structuri, sisteme sau persoane care sunt integre. Din fericire, avem la dispoziție kinesiologia pentru a testa Adevărul sau Falsitatea unor învățători și învățături, precum și a practicilor sau structurilor. Cartea lui David R. Hawkins, „Adevăr versus Falsitate”, cuprinde deja numeroase determinări obiective ale gradului de elevare a celor de mai sus și poate fi ghid pentru oricine se află la început. Desigur, poți determina tu integritatea și nivelul de conștiință a oricărui lucru, folosind testul acesta (iar descrieri și metodologie despre testul kinesiologic găsești din abundență tot în cărțile lui David Hawkins sau pe internet).
Apoi începe Adolescența spirituală. Explorarea intensivă a opțiunilor, participarea la toate târgurile de acest gen, toate seminarele, cursuri după cursuri. Întregul „circ” astral devine apetisant, interesant, iar adolescentul din noi, cu inconștiența tipică acestei etape, se lasă dus peste tot și oriunde. Cărțile de tarot, cititul în lună, cafele, stele și în alte cele care ne amuză și ne ridică multe semne de întrebare. Și putem să rătăcim în această mare de tentații… până la sfârșitul vieții. Sau putem merge la nivelul următor.
Etapei a treia i-am spune Tânărul luptător spiritual. La un moment dat, după ce ai fost și acolo, și acolo, și acolo, și ai încercat și aia, și aia, și aialaltă… te simți inspirat și aliniat la ceva. Poate fi o religie, o tehnică, un sistem de gândire care este „acela”. „Acela” pentru tine… și vei încerca în fel și chip să îi convingi și pe cei din jur că aceea și doar aceea este calea spre fericire. Desigur, insistențele tale și luptele tale mentale, emoționale și poate chiar fizice, evident, vor avea un efect limitat. Înainte au mai încercat și alții „îndreptarea celor pierduți” prin diverse forme: cruciade, jihaduri, dictaturi, vrând să impună ceea ce ei credeau că este „calea”, dar rezultatele sunt întotdeauna limitate. Frumusețea „tânărului luptător spiritual” este ardoarea, pasiunea, determinarea cu care își urmează calea. Dacă, din diverse motive karmice, calea aleasă este într-adevăr și una aliniată la iubire, compasiune și virtuți înalte, atunci există șanse reale ca persoana să ajungă la următoarea „vârstă”.Maturizarea spirituală. Trăirea din iubirea necondiționată, renunțarea la judecăți, transcenderea dualității bine-rău, iluminarea, angelizarea, îndumnezeirea, sunt toate semne sau repere ale maturizării spirituale. Atunci când mai presus de interesele ego-ului individual stau dedicarea către Adevărul cel mai Înalt, smerenia și recunoștința față de Sursă/Creator/Dumnezeu, trăirea deciziei de a servi viața în toate formele sale și renunțarea la „luptă” în favoarea iubirii, putem vorbi despre maturizare.
Moartea. În Creație, o singură moarte este posibilă. Și ea este a Ego-ului. În rest, Viața este eternă. Iar Viața din noi continuă și după ce corpul și-a schimbat forma. Moartea Ego-ului, în schimb, înseamnă renunțarea totală la haina identității individuale, și predarea voinței proprii în mâinile lui Dumnezeu: „Și mai presus de voia mea, facă-se Voia Ta, Doamne”.
Gloria în excelsis Deo!
Cu iubire,
Andrea
