Ce este viața?

Ce este viața? Un experiment cosmic, prin care Eu pot să fiu, să fac, să am ceea ce aleg conștient (când sunt în cea mai completă „formă”) sau inconștient (când sunt în diferite planuri). Este un joc ales la nivel macrocosmic, din care consimt să fac parte, și pe care îl joc cât pot eu de bine, ținând cont de regulile lui.

Poate în alte dimensiuni nici măcar nu există ideea de viață. Poate este doar un termen Pământean pe care îl folosim pentru a denumi ceea ce facem noi aici. Voi spune că jocul planetar este Viața.

Regulile sale sunt definite și le știm. La nivel subtil, în ființa noastră, am fost informați despre ele înainte să intrăm pe teren, am fost de acord cu ele și am zis: „Să înceapă jocul!”.

Apoi suntem intens pătrunși de fiecare moment al derulării sale. Ca un performer de mare clasă, fiecare suntem în rolurile noastre, jucându-le atât de bine, încât actorul devine personajul.

Jocul este intens, ca un meci de fotbal de talie mondială. Diferența este că suntem cu toții și jucători, și spectatori, și antrenori în același timp. Și este ok. Și că orice sport este intens, pasional, conținând toate emoțiile, de la bucurie la furie.

Iar când obosim, luăm o pauză. Ne evaluăm performanțele, comunicăm cu alții, ne relaxăm, apoi o luăm de la început. Pentru că ne place jocul, ne place această intensitate, ne place pasiunea.

Deci avem jocul numit „Viață” și acesta are reguli. Ele sunt ca niște garduri, care îți definesc niște limite. De comportament, emoționale, de acțiune. Există reguli care guvernează corpul, mintea, inima și sufletul tău. Indiferent dacă le cunoști sau nu, în modul tradițional mental, ele există și cu toții le simțim în permanență.

Mulți vorbim despre cele două extreme ale iubirii și fricii. Dar ce sunt ele? De ce nu se manifestă plenar iubirea, și cum putem să nu mai trăim în frică?

Frica apare deoarece ne așteptăm în orice clipă să ne întâlnim cu limitele noastre. Dat fiind că nu știm exact unde sunt ele, suntem în permanență în așteptarea de a da cu nasul de ele. Nu mă apuc de sport că o să fie greu, nu mă apuc de un business că s-ar putea să eșuez, nu ofer pentru ca alții  să nu abuzeze de mine, nu…

De fiecare dată când spun „Nu” la ceva care ar putea să fie potențial bun pentru mine și pentru ceilalți, este pentru că mă aștept să mă întâlnesc cu limitele mele. Și dacă le-aș găsi, ar însemna despre mine că nu sunt chiar atât de măreț și extraordinar cum, undeva în adâncul sufletului, mai păstrez speranța că sunt. Chiar dacă aceasta este mică-mică, tot este acolo.

Vestea bună este că, de fapt, fiecare dintre noi suntem mult mai mari, mai înțelepți și mai conștienți, în totalitatea sufletului nostru. Iar această experiență umană pe care am ales-o este doar una mică, din totalitatea experiențelor pe care le-am avut și le vom avea. Doar puțin din Cine suntem se manifestă prin această minte și acest corp.

Este ca atunci când avem un loc de muncă. În timpul programului, manifestăm doar acele atribute și cunoștințe necesare ca să ne îndeplinim munca. Dar noi suntem mult mai complecși de atâta. Mai suntem și facem lucruri care necesită alte competențe și feluri de a fi:  în familie, cu prietenii, față de copii sau soț.

La fel, și la nivel „supraindividual”(sufletesc), în acesta Viață, între anul 19.. și 20.. alegem să exprimăm doar o părticică din cunoașterea și experiența pe care, de fapt, o avem.

Astfel încât putem să ne relaxăm! Nu trebuie să fim perfecți, nu trebuie să știm totul, nu trebuie… nimic. Versiunea noastră trupească este doar o bucățică din „Noi” și este în regulă să ne dăm voie doar să fim. Să ne bucurăm de fiecare cană de cafea, de fiecare glumă, de fiecare raport pe care îl facem. Putem să „imităm” bucuria cu care copilașii trăiesc fiecare experiență până când, într-o zi, vom redeveni ca ei. Și ne vom da seama că Sensul Vieții este Viața însăși. Este experiența de a fi ceea ce ești în fiecare clipă.

Și atât. Atât? Da! Dar dacă vrei să cauți mai departe, poți. Vorba unei prietene „Atenție că toți filozofii au fost nefericiți”. Desigur că poți, și chiar te invit să explorezi Universul și tot ce este în el și dincolo de el. Însă, pentru binele tău, și scriu asta după o perioadă în care am făcut exact invers, fă-o cu relaxare. Este frumoasă și magică descoperirea regulilor tuturor jocurilor, a dimensiunilor și planurilor existenței, doar că pentru fiecare dintre noi acestea pot deveni „bomboane pentru minte”. Cât timp căutarea îți face plăcere, continuă. Când devine prea „semnificativă”, relaxează-te! Totul este bine, așa cum este, în fiecare clipă!