URMATOARELE EVENIMENTE:
Webinar – KARMA și REÎNCARNAREA, cu Andrea Filip, 11 Aprilie 2019     Curs Avansat ThetaHealing® Bucuresti 29-31 martie 2019

Conflictul intre ce „vreau” și ce „trebuie”.

Mecanismele ego-ului se formeaza ca un raspuns la presiunea generata de conflictul intre instinctele omului biologic și normele sociale impuse. Cand copilul este mic actiunile sale zilnice sunt predominant motivate de impulsuri provenind din natura noastra simplista, de baza. Corpul, aceasta splendida creatie, dar care incorporeaza evolutia constiintei pe Pamant, implicit trasaturile animale, are nevoi primare. Acestea ies la suprafata pentru a fi satisfacute, fara filtre și evaluari. Copilul doreste sa manance, sa doarma, sa se miste (includem aici jocul, harjoneala, trantele, luptele), sa se bucure de simturi. Simturile sunt foarte importante la acea varsta. El descopera gusturi și senzatii tactile, prefera sa bage in gura orice si sa se joace cu organele intime deoarece descopera o placere deosebita in atingerea lor. Psihanaliza defineste 3 etape principale pana la varsta de 5 ani denumindu-le in functie de tentatia principala: etapa orala pana la 1 an, anala pana la 2 și genitala pana la 5. Ele se pot intercala, se pot suprapune și pot fi mai scurte sau mai lungi.

In aceste perioade, dorintele instinctuale se pot lovi de limitari sau chiar interdictii din partea ingrijitorilor. Acestia pot apela la masuri diverse pentru a-și trasmite mesajul. Programele cele mai frecvente care incearca adultii sa le trasmita infantului sunt cele ce tin de igiena, opinia altora, moralitatea gestului, precum și preocuparea ca ele sa nu devina obisnuinte.

Etapa orala este in general a primului an de viata. Placerea gustului, a suptului laptelui matern sau alternativelor din biberon sunt descoperiri care raman in memoria bebelusului. In timp de beneficiile alaptari pentru sistemul imunitar al copilului sunt indiscutabile, mai exista un aspect care ar fi util de considerat. Laptele matern cuprinde și hormonii mamei din acea perioda. Daca ea este stresata, furioasa sau deprimata, acei mesageri chimici vor purta mesajul și in corpul copilului. Prin expunerea constanta, data de natura obiceiului, bebelusul risca sa devina dependent de acele emotii, precum mama sa.

Etapa genitala este aceea in care cu interes copilul descopera senzatiile din momentele de eliberare intestinala și are curiozitatea sa vada ce sunt fecalele. Poate chiar avea tentative de a testa cum se simte atingerea zonei anusului și descoperirea placerii aferente. In aceeasi perioada, de multe ori se incepe sau se extinde sfera culinara iar copilul are reactii organice de expulzare a alimentelor pe care nu le tolereaza stomacul sau.

Excrementele și voma sunt caracterizate ca rele, puturoase si dezgustatoare. Ca atare orice discutie sau interes pentru ele trebuie reprimat sau ignorat. Copilul care este curios sa le inteleaga continutul, daca tot au iesit din el, este caracterizat in acelasi fel cu etichete purtatoare de traume: „murdarule”, „esti dezgustator”; „puti”. Inconstient parintii care au reactii agresive fizice, sau chiar si numai emotionale, fata de ceea ce iese din corpul copilului, ii trasmit idea ca el este murdar, ceea ce iese din el provoaca repulsie. Tot la fel, in mod subtil copilul ramane cu ideea ca prezenta lui si nevoile lui sunt deranjante. Traumele acestei perioade se pot regasi ulterior prin blocaje digestive, bulimii sau anorexii, colon sau intestin iritabil, gastrite și ulcere.

Etapa genitala este aceea in care se accentueaza interesul copilul pentru organele sale. Acesta isi doreste sa se joace cu ele, chiar sa le expuna si sa se laude cu ele. Amuzamentul parintilor initial se transforma insa foarte repede, in cele mai multe cazuri, in interdictia de a mai face aceste lucruri, in umilirea verbala si transmiterea sentimentului de rusine si vinovatie pentru asemenea preocupari si gesturi.

Aceste reactii traiesc inca multi ani in memoria emotionala, iar multi adulti au probleme in a trai o viata sexuala sanatoasa, liber exprimati in experimentarea placerii fizice, și chiar in a fii confortabili cu nuditatea lor genitala in prezenta altora (ma refer aici la partenerul de cuplu in principal).

Aceste 3 etape sunt foarte importante pentru ca in ele predomina instinctele primare ale placerii și cautarea lor. Din pacate, in majoritatea situatiilor, ele sunt vazute cu ochi rai și genereaza reactii de preocupare exagerata in randul celor care ingrijesc copii.

Adultii incearca in acele momente, in mod frumos sau agresiv, sa transmita acestuia normele sociale care modeleaza comportamentele incat sa fie acceptabile vremurilor. Bebele, sau infantul, nu mai are voie sa atinga, sa exploreze, sa isi doreasca, si nici chiar sa vorbeasca despre aceste lucruri murdare. Fizicalitatea, dorintele si manifestarile ei sunt facute sa para ceva rau, de care trebuie sa scapam.

In acele perioade in interiorul nostru s-a dat o lupta intre instincte si norme. Instinctele aduceau gratificare instantanee dar si pedepse ulterioare. Acestea puteau fi verbale sub forma amenintarilor de castrare „iti tai puta”, certurilor in care simteam separatia si pierderea iubirii, sau chiar fizice sub forma „bataita la fundulet”, tras de urechi sau par. Respectarea normelor impuse pe cealalta parte ne asigura apartenenta la trib, aprecierea familiei si chiar laude. Evident costul era insatisfactia fizica.

Pentru ca sa facem fata conflictului permanent care se dadea intre ce „vreau” și ce e „bine”, s-a constatat ca omenirea a inventat multiple mecanisme. In psihanaliza instinctelor li se spune ID. Setul de norme preluate și interiorizate, precum și acele simboluri cu natura de ideal de devenire pentru copil il numim Supra-Eu. Tertipurile folosite de om pentru a-și asigura supravietuirea in contextul in care primele doua nu se inteleg si sunt antagonice, au fost numite mecanisme de aparare. Ele sunt multe si foarte interesante de cunoscut, observat si transces. Cartea cea mai utila in acest sens poate fi 101 Aparari. Cum se autoprotejeaza mintea, de Jerome S. Blackman.