URMATOARELE EVENIMENTE:
Seminar Online Gratuit – Regăsește-ți Strălucirea, cu Andrea Filip, 24 Aprilie 2019     Curs Avansat ThetaHealing® Bucuresti 29-31 martie 2019

Cum ne „cream” copiii

Ce este un copil? Un suflet care a ales sa aiba o experienta umana. Acest suflet poate sa fie mult mai intelept, mai creativ, mai descurcaret, mai oricum vrei tu, decat ai fost tu in acesta viata, sau in altele.

Se credea pana in urma cu 100 ani ca materia este solida. Ceea ce noi percepem ca solid era considerat ferm si stabil. Evolutia stiintelor ne arata ca ceea ce vedem mult mai putin “real” decat se credea initial. Principiile fizicii clasice se aplica si sunt valabile pana la un punct. In momentul in care vorbim de particule sub-atomice, intram intr-o cu totul alta poveste. Ceea ce pare un Univers independent si separat de noi, cand il analizam la nivel mic-mic-mic-mic…. este de fapt cat se poate de influentat de privitor, de asteptarea sa de a vedea un anumit rezultat. (Iti recomand pentru o mai buna intelegere, din punct de vedere mai stiintific sa vezi documentarul What the bleep do we know sau sa citesti studiul Dr. Masaru Emoto. In ambele lucrari se arata cum gandurile si emotiile noastre de fapt ne creeaza fiecaruia in parte o realitate care este proprie, individuala si cat se poate de subiectiva.)

Nu exista un Univers obiectiv, separat de noi, ci cu totii suntem cat se poate de interconectati iar ceea ce mie sau tie ne apare ca fiind real este doar o functie de perspectiva.

Ce credeti ca vad mai multi adulti care privesc un copil jucandu-se cu pamant, cu pantaloni murdari si rupti, plin de noroi din cap pana in picioare, care isi baga degetelele in gura?

Daca ar fi sa povesteasca unei terte persoane despre aceasta imagine ar avea opinii diferite. Versiuni: “ce parinti neglijenti, uite in ce hal arata copilul”; “saracul copil, nu are nici haine bune, lasa ca maine aduc o plasa cu hainute sa i le dau mamei”; “parintii din ziua de zi sunt prea libertini, o sa li se urce copii in cap daca nu ii disciplineaza”, “vai, se imbolnaveste copilul”. Daca copilul e al lor versiunile sunt si mai extreme: “ridica-te ca te bat”, “nu baga manutele in gura ca nu te mai las sa te joci”, “ti-ai rupt pantalonii, las ca vezi tu acasa”, “bine, copilas, joaca-te, distractie placuta”. Unii chiar ar merge la copil sa ii ceara sa se ridice de pe jos, ii curata hainele, altii ii atrag atentia mamei ca nu e bine pentru copil sa isi linga degetele murdare. Cati oameni, atatea povesti, atatea perspective. Si tot ce se intampla, este un copil care se joaca, vesel si autentic cu natura, lipsit de frici si angoase.

Ca si parinti avem un rol foarte important in cresterea copilului nostru. Nu ma refer aici in a le oferi de mancare, haine si acces la educatie. Aceste sunt mecanisme primitive pe care pana si pasarile sau maimutele le au.

Rolul nostru ca parinti este sa le fim parteneri si companioni in acesta viata. Nu este acela de sclavi sau dictatori. Nu e necesar sa ii abuzam doar pentru ca noi am fost abuzati, dar nici sa ne lasam abuzati pentru ca copilul e rege.

Sunt lucruri mult mai subtile, inteligente si de impact masiv pe care le puteti face pentru a contribui la cresterea unor copii extraordinari. Prin alegere deliberata puteti sa va antrenati sa il vedeti ca fiind destept, frumos, creativ, genial, independent, iubitor, generos s.a. Conversatiile adultilor devin vocea interioara a copilului. Apoi sa ii insuflati aceste credinte si idei despre el insusi, sa vorbiti despre el cu altii ca fiind astfel. Sa ii incurajati si sa le intariti comportamentele care le justifica incat sa isi creeze asocieri mentale si emotionale corecte intre concepte si manifestarea lor in forma.

Daca ar fi sa ofer o idee care sa centralizeze toata topica: trateaza-ti copilul ca pe un prieten, ca pe cel mai bun prieten, si asa va fi.