URMATOARELE EVENIMENTE :

Cum scapam de vinovatie?

Vinovatia este metoda preferata de educatie in multe culturi.

Daca esti „norocosul” unei asemenea cresteri, viata este o continua provocare, iar sansele pentru evolutie personala sunt multiple. Suna telefonul… te simti vinovat daca nu raspunzi, ai primit un email… te simti vinovat daca trece ceva timp si nu ai actionat, cineva iti cere ceva … te simti vinovat daca nu ii poti oferi ceea ce isi doreste, ti-ai propus sa te ocupi de tine si nu ai facut nimic in acest sens… te simti vinovat fata de propria persoana…

Suna cunoscut scenariul? Multi traim fara sa ne dam seama in aceasta „supa” energetica. Este una fara gust si fara savoare, dar este a noastra.

Cum a pornit totul? De la incercarea parintilor si a societatii de a face din noi oameni „disciplinati” si „bine pregatiti” pentru viata si succes. Parintii ne cereau sa ii ascultam si ne pedepseau daca nu faceam asta sau, in moduri mai subtile, jucau cartea „daca nu faci cum iti spun, nu te mai iubesc”. Si ne mai spuneau „sa ne fie rusine” pentru vorbele, gandurile, faptele noastre. Stiati ca exista tari, cum este Japonia, in care nu exista cuvantul „vina” in vocabular ? Si totusi reusesc sa isi creasca copiii fara sa-i faca sa se simta vinovati pentru cine sunt si ce fac…

Din acest joc mai faceau parte: sa ne fie rusine daca nu am pupat-o pe bunica (chiar daca noi poate chiar nu doream acea apropiere), sa tacem din gura cand cei mari vorbeau (pornind de la premisa ca nu aveam cu ce sa contribuim la conversatie), sa mancam totul din farfurie (ca e rusine si pacat sa aruncam mancarea, desi portiile erau imense pentru capacitatea stomacelului nostru).

Consecintele subtile sunt ca oamenii au ajuns:

  • sa isi nege dreptul la a fi apropiati fizic doar cu cine isi doresc si accepta sa fie in relatii fizice in care nu se simt asa cum de fapt fiinta lor viseaza
  • le este rusine sa vorbeasca si sa isi exprime unicitatea
  • sa aiba probleme de greutate si de sanatate cauzate de supraalimentare  s. a.

Imbucurator este ca putem sa iesim din acest perpetuum. In primul rand, ne dam seama cat de mult timp suntem sunt influenta acestei stari. De fiecare data cand „trebuie” ceva, este pentru ca in spatele acelui aspect se ascunde un mare sentiment de vinovatie potentiala daca nu facem ceea ce… „trebuie”.

O tehnica simpla pentru a ne detasa de emotiile negative din acest „trebuie” este sa ne gandim la care ar fi cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca nu facem acel lucru. Apoi sa continuam pe acel fir rosu, intrebandu-ne ce este mai rau decat acel lucru, mai rau, mai rau… pana ajungem la lucruri profunde precum frica de moarte, de singuratate, de disparitie sau altele care ne starnesc angoase intense.

Cand sentimentul devine profund, tare, intens, poate chiar cu un raspuns emotional de furie, scarba, panica sau tristete acute, stim ca am ajuns la ceva important. Acestea sunt emotii care sunt blocate in subsolul mintii noastre. Nu sunt noi, sunt poate vechi de cand sufletul nostru si  s-au acumulat in timpul calatoriei prin viata.

Ce facem cu aceste emotii? Le observam, ne scufundam in ele si le lasam sa fie. Nu incercam sa scapam de ele, nu incercam sa le schimbam. Doar le observam. Unde sunt localizate in corp, ce marime au, ce intensitate – le observam si atat. Vei vedea ca incep sa scada in intensitate pe masura ce le lasam sa fie.

Pe masura ce repetam acest proces incepand cu fiecare „trebuie” si fiecare vina atasata daca nu facem ce „trebuie”, mergand apoi tot mai profund sa vedem ce frici ascunde vina, emotiile acestea vor tot iesi la iveala. Incet-incet se vor domoli, pana cand se vor dizolva cu totul.

Atunci de fapt incepem sa traim tot mai mult exprimandu-ne propria esenta, fara a mai fi o constanta reactie la ce vine spre noi.

Pe aceasta tema iti recomand sa citesti cartea Letting Go – Renuntarea, scrisa de David R. Hawkins, care descrie in detaliu multe alte emotii inradacinate si care ne limiteaza experienta iubirii si fericirii.

Vestea buna este ca noi nu suntem aceste emotii pe care le ascundem si pe care nu le lasam sa iasa la suprafata. Ele sunt doar niste „memorii” ale cine am fost si ce am adunat de pe drum. Deci orice iese la suprafata evita sa te identifici cu ele.

Tu nu esti emotiile tale, fricile si „Trebuie”. Tu esti cel ce este capabil sa observe, sa creeze si, la fel de bine, sa dizolve aceste emotii. Tu esti dincolo de ele, substratul, contextul in care ele apar si se manifesta. Le-ai pastrat pentru ca credeai ca sunt ale tale. Nu sunt :) Sunt ca si celulita. Ai mancat prea mult si prea prost, se depune si de vede. La fel si tristetea. Te-ai hranit cu ea prea mult timp, s-a depus in inimioara ta si se vede in ochii tai care au incetat sa mai straluceasca. Putin sport curata celulita. La fel, putin „sport mental” si lasarea emotiei sa se dizolve prin observare te curata de toxine sufletesti astfel incat sa fii usor si radios.

Sa ne vedem veseli si usori!

Cu drag,

Andrea

 

PS: Mai multe tehnici de vindecare si echilibrare emotionala gasesti in DVD-ul cu inregistrarea seminarului „7 Practici pentru Vindecare Emotionala” – https://andreafilip.com/Vindecare-Emotionala/

Opt In Image
Regaseste-ti stralucirea !
     Fiecare newsletter va cuprinde un scurt articol pe o tema frumoasa, o recomandare de resurse, o provocare pentru a lua o actiune si informatii privind urmatoarele evenimente / cursuri. Toate acestea menite să te sprijine in a trai o viată frumoasa si plina de iubire. 
    De aceea te invit să fii alaturi de noi!
                                              Cu prietenie,