În viața cotidiană avem mai multe roluri pe care le jucăm: părinte, angajat/antreprenor, copil, soră/frate, prieten, soț/iubit, soție/iubită…
Evident că avem multe talente și cunoștințe pe care le aplicăm zilnic, din multe domenii. Însă dacă ne uităm cu atenție vom observa că în fiecare rol aducem, de fapt, doar o părticică din ele. De exemplu, pentru rolul de fiică, este irelevant să le împărtășesc părinților ce am învățat la școală, la facultate sau la un curs. Este important să le împărtășesc cum mă simt, ce împliniri și rezultate am, să le ofer dragoste și sprijin. Deci, din tot ceea ce știu și sunt, în fiecare rol, exprim o părticică. Nu pentru că nu sunt sau nu am mai mult, ci pentru că nu este necesar.
De aceea ar fi absurd să mă supăr pe mine, considerând că sunt imperfectă pentru că nu manifest totul în raport cu părinții mei. Sau cu prietenii, sau la locul de muncă. Fiecare rol cere doar ca anumite aspecte ale mele să fie exprimate.
Astfel, putem considera că și oamenii pe care îi cunoaștem (chiar și cei apropiați) ne arată nouă, în relația pe care o avem cu ei, doar unele părți din ființa lor. Ei sunt mult, mult, mult mai mult decât ceea ce vedem noi.
„Ești Universul care se exprimă pentru un timp ca Om.”
Și la ce ne ajută această înțelegere?
În primul rând, să ne dăm seama că judecățile celor din jur despre cine suntem și ce putem face sunt întotdeauna subiective. Ele sunt influențate de cât de mult le-am arătat noi despre noi într-un anumit context relațional. (Unde mai punem că au și ei filtrele lor, deci și din ceea ce văd mai filtrează o parte).
În al doilea rând, să ne dăm seama că suntem deja ființe multidimensionale și multilateral dezvoltate. Știm, simțim, și suntem foarte multe! Chiar dacă, de exemplu, la lucru ne permitem mai puțin să fim iubitori și să acceptăm totul de la cei din jur, de fapt avem și aceste calități, dar le manifestăm doar cu copiii noștri. Poate suntem glumeți, dar doar cu prietenii. Însă dacă facem o listă cu toate felurile de a fi pe care le exprimăm într-un domeniu, sau în toate, vom vedea că este foarteeee lungă! Noi suntem deja tot ce ne dorim să fim.
În al treilea rând, putem să ne uităm la noi dintr-o perspectivă mai atotcuprinzătoare. Din perspectiva Sufletului, a Supraconștientului, a Supraeului nostru, existența noastră pământeană este doar unul dintre rolurile pe care El le joacă. Sufletul, la un moment dat, s-a „gândit” că ar fi o idee bună să experimenteze ce înseamnă să fie Om, și atunci a ales o perioadă să joace acest joc. Desigur că El nu poate aduce tot ce știe și ce este în acest rol, pentru că… nu este nevoie. A fi Om (Ionel, Gigel, Diana… sau cum alege să îl cheme) este un rol care cere doar anumite aspecte să fie manifestate. De aceea Noi, Fiecare în parte și în Totalitate, Suntem DEJA Perfecți. Chiar dacă nu ne vedem așa, este relevant să înțelegem că suntem o bucățică perfectă dintr-un ansamblu perfect care a ales să se experimenteze pe sine. Ca atunci când alegem să avem un copil pentru a experimenta și simți cum este să fii părinte.
TU, la un nivel mai complex al Ființei Tale, ai ales să fii TU. Cu toate atributele de Acum. Iar pentru Acum ești Perfect/ă așa cum ești și așa cum nu ești. Așa cum ești este exact ce este potrivit, ținând cont de contextul în care te exprimi. Și nu poate fi mai bine de atât. De Ce ? Pentru că TOTUL, și TU, da, TU, ești Perfect 🙂
Ești perfect! Așa cum ești și așa cum nu ești, în fiecare clipă. Nu poate fi altfel. 🙂
