Mintea – o noțiune atât de împământenită și atât de des folosită în limbajul de zi cu zi, încât abia pe măsură ce am început să învăț mai multe despre ea am realizat cât de puține știm de fapt. Despre natura minții s-au pronunțat oameni de știință, oameni de rând, psihologi, vindecători și mistici. Există o pleiadă de versiuni, care de care mai deștepte, „atotcunoscătoare” și totuși revista „Mind”, în cele peste 300 de apariții ale sale, încă nu a reușit să ajungă la o definiție a minții care să producă consens în rândurile cercetătorilor.
📑 Ceea ce părea la un moment dat simplu s-a dovedit a fi un minuscul vârf de iceberg pe care începem să îl descoperim, iar noi, precum cutezătorii, ne aventurăm pe cărările deschise de acești exploratori ai minții, parcurgem traseul parcurs de ei, și ne oprim acolo unde s-au oprit ei.
Pentru a fi siguri că, vorbind despre minte, amândoi spunem același lucru, hai să îți spun cum stau lucrurile în prezent pe acest subiect!
Cele de mai sus, deși reale, sunt însă o descriere sumară a ceva mult mai frumos și mai inspirat.
Când vorbim despre minte, într-un sens extins, ne putem referi la „Minte” și „minte”. Mintea cu „M” este de fapt conștiința, totalitatea informațiilor și potențialităților care există în jurul nostru. Noi suntem parte dintr-un enorm câmp electromagnetic, impregnat de conținut, cu o parte vizibilă și experimentabilă de către noi prin simțurile pe care le avem, iar o parte în afara percepției noastre. Acestea din urmă parte, doar pentru că nu o percepem, nu înseamnă că nu există. De exemplu, gândurile pe care le ai …Le ai, nu-i așa? Și totuși nu poți să pui mâna pe ele, nu sunt ceva solid, pe care să îl guști, atingi, vezi, auzi sau simți. Și totuși le ai și le experimentezi ca fiind cât se poate de reale pentru tine. Într-un fel putem spune că și creierul este un organ de simț cu ajutorul căruia simțim gândurile. Există chiar acum în jurul tău posturi de radio sau tv ale căror unde trec prin și pe lângă tine. Tu nu le simți, dar ele există, și dacă ai dori să le captezi, cu un dispozitiv adecvat ai putea să le recepționezi și să le transformi în ceva „palpabil” pentru simțurile tale. Fiecare dintre noi de fapt suntem ca peștele în apă, într-un fel de apă care, în percepția obișnuită, ne apare ca fiind vidul, golul, sau pur și simplu aer. Dar de fapt acest aer este plin de energie și informație care ne afectează în fiecare clipă.
Mintea cu „m” este o parte din Mintea universală, care are directă legătură cu fiecare individ. Mintea ta conține informații care te influențează și îți conturează experiența. Mintea fiecăruia dintre noi este de fapt o grupare de date cu care noi ne identificăm, le personalizăm spunând că sunt ale noastre și pe care le considerăm ca fiind adevărate. Astfel, ceea ce se numește „eu” este o colecție de date, structurate, grupate și acționate de mecanisme, unele cunoscute, altele necunoscute.
Mintea conștientă conține acele părți pe care ești conștient că le ai: gânduri și sentimente pe care le observi. Cu ea iei decizii, analizezi, procesezi și îți direcționezi voința și energia.
Mintea subconștientă este pilotul automat, care pe de o parte se ocupă de supraviețuirea corpului, iar pe de altă parte rulează programele preinstalate, active atunci când ești „absent” din viața ta, când ești absorbit de povești, reverii, amintiri, pe scurt: când te afli undeva în trecut sau în viitor.
Conținutul minții, adică ce gândești, ce simți, ce experimentezi, se scrie în permanență. S-a scris de când ai apărut în Creație și se scrie până când… te vei dezidentifica cu el. Și apoi încă puțin. 🙂
