Planificarea, atât în companii, cât și în viața personală, pornește de la ideea stabilirii unor OBIECTIVE care trebuie atinse. Acestea sunt măsura performanței și idealurile care inspiră la acțiune. Sau nu. Depinde de cât de mult ne regăsim în ele.
Atunci când vorbim despre cele ale companiilor, obiectivele sunt de cele mai multe ori doar niște cifre pentru care angajații luptă cu scopul de a-și asigura supraviețuirea locului de muncă sau demonstrarea capacităților profesionale. Când ne gândim la obiectivele personale, ele sunt de obicei o „listă” de „chestii de făcut” sau niște dorințe pe care sperăm să le împlinim în timpul liber, când am terminat cu cele organizaționale.
Obiectivele pentru un an de zile sună cam așa: „Atingerea unei cifre de afaceri de 10.000 de euro”, „Creșterea numărului de clienți la 100”, „Rata profitabilității de 30%”, „Să fim lideri de piață”, „Cotă de piață de 50%” ș. a. Sau, în plan personal: „vacanță la mare în Turcia”, „doi copii”, „economii de 5.000 de euro”, „o mașină nouă” ș. a..
🔖 Modul tradițional de stabilire a obiectivelor în organizații presupune ca acestea să fie SMART (Simple, Măsurabile, de Atins, Realiste, încadrate în Timp). Cele de mai sus sunt formulate oarecum după acest tipar. Perfect normal, am putea spune, pentru că așa gândim și așa acționăm. Doar că, între timp, am evoluat și din acel model lipsește un aspect fundamental!!!
Toate cele de mai sus sunt despre a Avea și a Face. Mai mult, mai bine, mai sus. În acest context, sunt pe drept cuvânt Obiective. Adică, nu au nicio legătură cu SUBIECTUL care le va îndeplini și trăi. În companii, este important ca rezultatele să fie atinse, nu contează de cine, iar, în viața personală, de multe ori este la fel (eventual, îi pasăm responsabilitatea divinității…„Dă-mi, Doamne!”).
Te invit să trecem la un nou nivel de creație, în care să înțelegem că nimic în viață nu este Obiectiv, ci TOTUL este SUBIECTIV. Este o reflectare a cine suntem și cine devenim în procesul vieții.
În loc să stabilim Obiective, să trecem la SUBIECTIVE.
În primul rând, pun accentul pe om și vorbesc despre A FI.
De ce fac ceea ce fac? Ce îmi doresc să simt? De ce îmi doresc ceea ce îmi doresc? Pentru plăcerea momentului prezent sau pentru plăcerea anticipată? Cu toții ne dorim să fim fericiți, veseli, prosperi, armonioși, pasionali, sănătoși, conectați cu Sursa, să simțim că aparținem, că suntem valoroși, să simțim că viața noastră și cine suntem contează. De aceea
facem și acumulăm diverse lucruri. Eu nu vreau o mașină nouă pentru că îmi trebuie o mașină nouă, ci pentru că îmi face plăcere și pentru că… mă simt bine, mă simt bogat, mă simt în siguranță… Fiecare, cu motivația lui proprie. De aceea, atunci când stabilești un Subiectiv, pornește de la analiza nevoilor tale interioare. De ce vrei cutare rezultat? Cum te vei simți când îl
vei avea? Cine ești în acel moment?
Iată câteva exemple:
„Sunt relaxat pentru că am o mașină nouă.”
Sau în cazul unei companii: „Suntem bogați pentru că avem o cifră de afaceri de 100.000 de euro”.
În al doilea rând, trăiește și acționează ca și când s-a împlinit ceea ce îți dorești.
Formularea obiectivelor/subiectivelor la timpul trecut sau prezent ne sprijină la nivelul subconștientului. Atât timp cât mintea noastră crede că are de împlinit un anumit lucru, ea ne va spune dacă, în ce fel, când, cum se poate sau nu se poate face. E ca și cum avem două minți la lucru: cea care ne spune că se poate și cea care ne spune că nu se poate și de ce nu se poate.
Partea „sabotoare” e redusă la tăcere atunci când trăim și formulăm obiectivele ca și cum s-au împlinit deja. Astfel, avem mult mai multă energie și entuziasm să facem efectiv tot ce este necesar pentru a ajunge la rezultatul planificat.
Exemple: „Am servit cu excelență o sută de clienți” și „Suntem încântați să contribuim la binele lumii și am donat 10% din profitul nostru”.
În al treilea rând, există două opțiuni de formulare. Una este mai puternică pentru mentalul și emoționalul nostru, iar cealaltă este ceva mai puțin puternică.
Diferența dintre cele două formulări, între „pentru că” și „și” este de natura gratificării. Mă simt împlinit doar după ce am jobul ideal sau și pe parcursul călătoriei până am obținut jobul ideal? „Pentru că” îmi amână momentul satisfacției și îl condiționează de obținerea rezultatului dorit. „Și” îmi permite subtil să mă bucur de proces și rezultat, în egală măsură.
Acest fel de a stabili intenții face parte în viziunea mea din modul în care omul modern își va trăi viața. Creând din Cine este pentru Cine este. Subiectivele sunt doar începutul unei reconfigurări a felului în care ne creăm și ne trăim viața. Înlocuirea Obiectivelor cu Subiective marchează un salt de paradigmă. O schimbare a contextului din care ne trăim viață, de la A Avea și A Face, la A FI. Ne aduce mai aproape de esența noastră de FIINȚE umane, îndepărtându-ne de ipostaza de mașinuțe sau acumulatori umani. Iar PUTEREA reală vine din Interior, din Ființa noastră, nu din ceea ce avem sau din ceea ce facem. Acestea din urmă sunt doar o consecință naturală.
Te invit să transformi modul în care îți stabilești intențiile.
Înlocuiește așadar:
Obiectiv: „Obiectivul nostru este să atingem o cotă de piață de 50%” cu Subiectiv: „Suntem mulțumiți și inspirați și compania noastră are o cotă de piață de 50%”.
Ce ai prefera să scrie pe peretele de la locul tău de muncă? Eu prefer să îmi amintesc și să mă conectez în fiecare zi cu motivația din spatele acțiunii. Aceasta îmi dă energia și entuziasmul de care am nevoie pentru a crea realitatea zilei de mâine.
Practica 4 | Cap. JOCUL VIEȚII – Extras din cartea Regăsește-ți Strălucirea
