Suntem toți uniți … sau unul?!
Ceea ce apare percepțiilor noastre ca o multitudine de obiecte, separate și cu limite clar definibile, este în realitate o iluzie creată prin aportul organelor noastre de simț.
Conștientizarea unității
Să pornim de la ideea că fiecare am fi un deget de la o mână. Fiecare unghie crede că este independentă în raport cu întregul, și nu vede cum capătul degetului este conectat la un pod al palmei. De asemenea, nu știe că hrana, energia vitală de care se bucură și care îi influențează creșterea, vine de la bază.
E util să observăm cum atunci când ne tăiem chiar și ușor la un deget, funcționarea ansamblului este disturbată. Anumite acțiuni care până atunci erau naturale și simple, precum spălatul vaselor, sau scrierea, pot fi restricționate până când vindecarea și recuperarea sunt cel puțin parțial încheiate. Dacă un deget important dispare complet, lucruri care înainte erau posibile pot deveni o provocare și mai mare în încercarea de a înlocui o mâna cu cealaltă, care în acest context se vede obligată să suplinească funcțiile mâinii care lipsește.
Cam așa suntem și noi oamenii. Deși adesea nu suntem conștienți de acest lucru, suferința unui membru afectează viețile celorlalți. Le poate chiar limita capacitatea de a împlini o anumită sarcină. Fiecare ne găsim frecvent în situația de a fi limitați sau de a-i limita pe ceilalți prin starea noastră. O persoană nefericită sau bolnavă nu e singura care-și resimte starea în care se află, stare care în realitate afectează întregul. Când mama e fericită, toți sunt fericiți; când mama suferă, toată familia e afectată.
Când vine vorba de munca în echipă, acest lucru pare evident. Dar putem extrapola acest raționament la locatarii unui bloc, oamenii dintr-un autobuz, participanții la o conferință sau chiar locuitorii unui oraș. Câteodată „degetele” bolnave sunt la o distanță atât de mare încât pare că nu suntem afectați de ceea ce se petrece acolo, însă gândiți-vă mai bine. Dacă ne lovim la degetul de la picior tare, tare, cum mai putem sta în picioare ca să spălăm vasele? Deși câteodată nu vedem corelațiile directe, totuși suferința dintr-un colț al lumii poate genera efecte neașteptate în altă parte.
Putem compara efectul unui deget asupra palmei cu ideea de karma de grup, iar efectul degetului de la picioare cu karma colectivă.
Reamintiți-vă de Hiroshima. Un nebun în Germania a declanșat un război mondial, care a stimulat apariția bombei atomice în America, și astfel au murit sute de mii de oameni în Japonia.
Fiecare deget și fiecare mână de asemenea servește unor interese subtile, și prin el/ea se împlinesc intenții câteodată neevidente pentru executant.
O mână cu degetele ei pot omorî un om, printr-un pumn țintit cu o anumită forță și în direcția corectă. Tot ea poate ține un stilou și scrie o sentință pe viață. Poate mângâia un bebeluș sau se poate ruga pentru vindecarea omenirii. În definitiv este doar o mână. Putem face orice cu ea. Însă degetele acelea nu au ales cum să fie folosite. Alegerea s-a făcut la un alt nivel de conștiință. Individul viu a optat în mod deliberat să le utilizeze într-un anumit mod.
Dar dacă individul este și el „un deget” al unei „mâini” mai mari, invizibilă simțurilor?