Ai cerut un semn de la Dumnezeu?

Acesta este semnul pe care îl așteptai! Mulțumit/ă?

Hmmm… Păi… probabil că nu…

De multe ori am cerut semne. Voiam să văd miracole, așa cum am citit că au văzut și trăit alții … Apoi am ajuns la concluzia că iarba doar pare mai verde în grădina vecinului. Cei care văd și trăiesc miracole, le au pentru că așa aleg ei să le interpreteze. Totul poate fi considerat un miracol. Până și faptul că eu am un calculator pe care scriu acest articol, iar tu ai un calculator sau un telefon de pe care îl citești. Dacă am putea merge în urmă cu 200 de ani să le arătăm aceste dispozitive celor de atunci, ei ne-ar acuza de vrăjitorie. 🙂

📑 Deci viața noastră este plină de miracole. La fiecare pas, dacă alegem să la numim și să le vedem astfel. Este un semn divin faptul că astăzi am deschis ochii și SUNTEM. Știi că însăși „miracolul” de a fi treaz este un semn? Este semn că Divinității I s-a părut o idee bună să te mai țină pe Pământ încă o zi.

Părerea mea este că ar fi fain – așa se zice prin Banat – ar fi fain să mai terminăm cu adolescentismele în care îi cerem lui Dumnezeu să ne arate că suntem importanți și că ne iubește. Pentru că în felul acesta întreținem o maaaareeee iluzie: aceea că Dumnezeu este undeva în afară și acolo afară trebuie să ne dea un semn. Hellloooo, TU ești semnul pe care Dumnezeu l-a trimis în lume, oamenii din jurul tău sunt semne, aerul și apa… Totul este semn al măreției și creației și miracolului!

Vrei un semn? Uită-te în oglindă sau, mai bine, închide ochii și imaginează-ți că mergi în inima ta și stai puțin acolo! Odihnește-te! Ești Acasă! Întotdeauna ai fost Acasă. Oriunde și Oricând. 🙂

P. S. Te iubesc!

Cu iubire,

Andrea