Antreprenoriatul și evoluția personală

Antreprenoriatul are multe provocări și beneficii. Cele mai inspirante și puternice consider că sunt:

1. înveți să fii independent: financiar, emoțional și decizional;
2. înveți să fii responsabil: de tine, de alții, de rezultate.

Aceste conștientizări mi-au venit în urma unor sesiuni de coaching cu clienți care au început viața antreprenorială și mi-au împărtășit provocările cu care se confruntă.

Personal, întotdeauna m-am jucat de-a proiectele și afacerile, iar calitatea de angajat am avut-o pentru o scurtă, dar revelatoare, perioadă de șase luni, imediat după terminarea facultății.

Acesta este un articol în două părți. În prima parte vorbim despre independența sau tăierea „cordonului ombilical organizațional”. În a doua parte, despre responsabilitate.

  – Partea I –

Am observat (dar, desigur, există și excepții) că atunci când începi o afacere pe cont propriu este ca și cum „ți-ai tăia cordonul ombilical”.

Cât timp ești angajat, oarecum, există o zonă de confort în care cineva îți poartă de grijă. Este treaba „lui” să se asigure că îți plătește salariul în ziua 20 a fiecărei luni, indiferent dacă afacerile merg bine sau prost, economia crește sau scade, clienții au plătit la timp sau nu. Sunt multe lucruri care nu prea ne preocupă atunci când suntem într-un sistem. Noi doar ne facem treaba, iar funcționarea sistemului ca ansamblu… nu ne prea interesează. Ne simțim justificați să cerem mărire de salariu, condiții mai bune, cursuri și beneficii, fără să ne punem în papucii celui ce gestionează afacerea. Asemenea copiilor care le cer părinților „Vreau și aia, vreau și aialaltă” fără să se gândească la ce este necesar să facă aceștia pentru a-și permite să ne ofere tot ceea ce ne dorim. Pe de o parte, este plăcută această situație, pentru că nu simțim presiunea cererilor noastre. Pe de altă parte, suntem la „cheremul” celor ce gestionează bugetele, așa cum și dorințele noastre de copii erau supuse procesului decizional al părinților. Practic, am înlocuit părinții, care ne dădeau bani sau bunuri, cu un sistem (căruia, trebuie să recunoaștem, îi pasă poate chiar mai puțin de noi).

În momentul în care iei decizia să îți începi o afacere, se taie sursa de alimentare cu bani (cordonul ombilical financiar). Pe de altă parte, te trezești independent, într-o lume de oportunități, în care este momentul să te cunoști și să te valorifici.

Este un pas minunat, de evoluție personală și profesională accelerată. La prima afacere, ești ca un copil într-o tabără, scăpat de sub supravegherea adultă, care poate face orice. Și atunci te uiți unde ești, ce resurse ai, cine mai este cu tine și începi să planifici o aventură. Te uiți la direcții posibile, aduni ce ai nevoie și ce găsești și pornești la drum. Evident, drumul va avea provocări, dar și momente încântătoare. Însă ești… LIBER și INDEPENDENT. Poți să îți alegi colaboratorii, furnizorii, angajații și, mai presus de orice, CLIENȚII. Înlocuiești cordonul ombilical financiar cu multiple surse de venit, de la mai mulți clienți, cât de mulți dorești și poți onora. Unii vor fi cu tine pe termen lung, alții vor veni și vor pleca, însă vei ști că nu depinzi de nimeni. Depinzi doar de tine. Tu i-ai găsit, tot tu poți găsi alții.

Apoi mai intervine cordonul ombilical decizional. În orice firmă ai lucra, deciziile trebuie aprobate de cineva sau de mai mulți. Când ești pe cont propriu, responsabilitatea deciziilor este a ta. Iar luarea deciziilor este un mușchi care se formează prin exercițiu zilnic. Această abilitate este cea care te va „înțelepți”. Este printre cele mai frumoase cadouri pe care ți le poți da. Să fii într-o poziție în care să iei cât mai multe decizii, pentru că ele îți rafinează și dezvoltă simțurile, instinctele și intuiția.Al treilea cordon ombilical este cel emoțional. Când ești angajat, după un timp devii dependent de energia și ambianța de la lucru. Colegii îți devin prieteni, poate te simți ca într-o familie. Evident, nu este nimic rău în asta. Doar că, atunci când ești pe cont propriu, îți poți crea mediul așa cum îți dorești. Este ca și cum ți-ai putea alege familia. Pentru că tu îți selectezi colaboratorii. Ei vor fi o reflectare a cine ești și a cine ai devenit. Ai puterea de a schimba ceva în organizație când lucrurile nu merg cum trebuie. Fiecare afacere este oglinda celui care a creat-o și poți crea lucruri minunate, înconjurându-te de oameni care au aceleași valori și intenții ca tine.

– Partea a II- a –

Afacerile presupun „responsabilizare”. Când ești pe cont propriu nu mai poți da vina pe altcineva. De fapt poți, dar de câte ori? La un moment dat, îți dai seama că „scuzele” nu plătesc facturile, și începi să joci jocul ca și cum viața ta ar depinde de el.

Cu cât te prinzi mai repede că afacerile sunt ca un sport, cu atât ai șanse să devii performant mai repede. Există trei ipostaze în care te poți situa: spectator, jucător sau antrenor.

Poți să te uiți din tribune la afacerea ta, să îți dai cu părerea despre ce se întâmplă pe „teren”, să te superi sau să te bucuri, dar cu adevărat prezența ta nu face nicio diferență în rezultatul meciului. Sau, eventual, face o diferență minoră din punct de vedere emoțional.

La un moment dat, poți alege să fii pe teren, chiar să fii unul dintre cei care determină rezultatul jocului. Atunci vei vedea că totul este mult mai intens, mai activ, timpii de decizie sunt foarte scurți, te adaptezi și te redresezi rapid, comunici din priviri și joci, joci, joci… toate cele 90 de minute. Rezultatul final este… doar la final. Că într-un meci, la fel și în afaceri, poți începe prost, dar să câștigi la final și să devii campion. Important este să joci cu dedicare. Nu vei câștiga fiecare meci/contract, vei mai cădea, vei avea momente de glorie și momente de agonie. Însă meciul a meritat. Pentru că este vorba de viața ta, jucată la intensitate maximă, din plăcerea de a face ceea ce dorești. Cu cât te vei antrena mai mult, vei deveni mai bun în afaceri, iar rezultatele se vor vedea.

Când ajungi la momentul în care dorești să ieși din afacere, dar vrei să sprijini afacerea să funcționeze în continuare, poți alege să fii antrenor pentru cei care vor duce jocul mai departe. Atunci îți asumi în continuare responsabilitatea pentru rezultate, dar dintr-o ipostază strategică, valorificând talentele oamenilor cu care colaborezi pentru ca toți să fiți campioni.

Responsabilitatea este tot un mușchi, cu cât îți asumi mai multă, cu atât devii mai puternic. Ea vine la pachet cu creativitatea funcțională și operațională, pentru că rezolvarea problemelor cere aceste calități.

Și, pentru că rezultatele se obțin întotdeauna într-un context mai larg, îți dai seama că postura de antreprenor te face să fii responsabil atât de rezultatele tale, cât și de ale echipei tale, ale furnizorilor tăi, și așa mai departe. Devine un mod de operare în viață! În care vei depăși „motivele”, obținând „rezultatele” promise și asumate.Desigur că orice fel de „a fi” se poate experimenta, și poți deveni maestru în el, indiferent de statutul profesional de angajat sau întreprinzător. Eu simt și cred că economia mondială se îndreaptă spre restructurarea relațiilor în cadrul instituțiilor, și vom fi din ce în ce mai mulți peer-to-peer, adică de la egal la egal. De aceea, o atitudine antreprenorială, pe cont propriu sau într-o companie, este pasul următor natural pentru noi toți. Până atunci, spor la treabă și rezultate frumoase oriunde ești!