fbpx
Meniu
Ce este ego-ul
Despre Viață Scris de Andrea Filip

Ce este ego-ul?

Ego-ul, karma și „eul” sunt același lucru. Reducerea sau eliminarea acestuia înseamnă într-un fel revenirea la starea de dinainte de apariția acestuia. Dar, în realitate, este ca și cum am compara starea de detașare și disponibilitatea spre joc a unui bunic, cu aceleași caracteristici ale unui copil. Poate că energia acestor calități este comparabilă, însă contextul în care ele apar este diferit. În cazul copilului, este vorba despre „nevoia” ardentă de experimentare, în timp ce bătrânul trăiește într-un context al înțelepciunii și transcenderii problemelor cotidiene. Copilul urmează să între în furtuna vieții și își tureaza motoarele, își pregătește structurile pentru aventura care urmează, în timp ce bătrânul a trecut prin multe furtuni și se joacă, detașat de experiența tulburărilor anterioare. Ideea de bază este simplă: nimic nu este pierdut, irosit sau inutil în Creație. Nici măcar ego-ul.

De-a lungul mileniilor, ego-ul a fost o parte pe care ne-am dezvoltat-o și care ne-a ajutat extraordinar. La început, pentru a supraviețui, apoi pentru a obține… ceea ce ne doream, apoi pentru a cunoaște și explora. Odată cu trecerea timpului a devenit un instrument din ce în ce mai redutabil în gestionarea și controlul forțelor exterioare, iar când am adăugat încetul cu încetul intelectul…a devenit interesant!

Cât timp ego-ul se manifesta cu „parul” și „superparul”, limitele distrugerilor pe care le putea face în scopul protejării sau impunerii propriilor interese erau destul de restrânse. Pe urmă, adăugându-i unelte tot mai complexe, ca urmare a cercetărilor și descoperirilor științifice, a devenit clar că ego-ul poate fi un drum cu două direcții: creație sau distrugere. Exemplul celor două războaie mondiale și al altora (cum ar fi toate dictaturile), care au fost pornite pe fondul unui ego dus la extrem, dintr-o megalomanie susținută de un intelect abil și manipulativ, ne-au ilustrat direcția nefericită în care poate merge un ego aflat sub controlul unor câmpuri mentale și de energie joase.

Ego-ul însă are și aspecte pozitive, atunci când stimulează obținerea de rezultate, progresul economic sau acumulările materiale.

Ego-ul are multe accepțiuni. Pornind din psihologie, filozofie, și până la conversațiile la un ceai cu prietenii, toată lumea folosește acest termen cu ușurință, ca și cum toți ar vorbi despre același lucru. Și totuși, ce este ego-ul?

Ego-ul este format din toate poveștile care ne trec prin minte și cu care ne identificăm. Tot ceea ce cred că gândesc „eu”, este trecutul „meu”, tot ceea ce poartă după sine „eu”, „al meu”, „mie”… este parte din ego-ul unui individ. Problema nu este ego-ul, ci identificarea cu el. Parte din jocul său de supraviețuire constă în a ne „păcăli” în legătură cu aceste asocieri. În realitate nu există nimic care să fie al unui individ, care aparține unei persoane, nici măcar gândurile. Dacă pare greu de crezut, întreabă-te când ai avut ultima oară un gând original? Când ai gândit ceva ce nu a mai gândit nimeni? Iar dacă chiar crezi că ai unul, intră pe Google și caută acele cuvinte sau idei și vei avea o surpriză 🙂

Unică și originală este doar compoziția în fiecare clipă a vieții fiecăruia dintre noi. Unicitatea este dată, de fapt, de totalitatea a ceea ce suntem și am devenit. Punctiform, suntem toți, cum s-ar zice, o apă și un pământ.

Mecanismele ego-ului sunt multiple și ele dau culoare poveștilor pe care ni le spunem în minte: idealizare, critică, polemică, vizualizare, mentalizare, fantezii, judecare, evaluare, reducere, amplificare, ridiculizare, banalizare, adorare, ș. a. Toate acestea sunt proiecțiile noastre asupra unor realități exterioare și interioare, proiecții ce ne modifică interacțiunea cu ele. Faptele, persoanele, lucrurile, gândurile, mecanismele, există intrinsec, dar felul în care ele există pentru noi este o rezultantă a supraimpunerii propriilor programe și valori, mixate bine de mecanismele ego-ului și Voila!… rezultă realitatea subiectivă a fiecăruia dintre noi. Aceasta este așa-zisa viață, sau poveste de viață proprie! Dacă povestea este una frumoasă, putem spune că avem o viață „bună”, dacă povestea este dramatică, putem spune că avem o viață „rea”.

Cum să facem să trăim vieți frumoase? Păi putem să ne spunem povești frumoase, să alegem gânduri frumoase, mecanisme frumoase (recunoștință, apreciere, adorare, servire), iar experiența noastră subiectivă va fi una plină de lumină. Sau putem alege să ne spunem povești dramatice, să gândim urât, să folosim mecanisme distructive (critică, bârfă, diminuare, ridiculizare) și atunci experimentăm altceva. Fiecare deține liberul arbitru. Unii preferă să meargă la cinema la comedii, alții la filme de groază. Te-ai întrebat vreodată ce fel de filme preferi? S-ar putea să fie interesant să constați că viața ta are același gen de energie și dinamică…

Oricum eu îți doresc… ce îți dorești tu 🙂 !!!, iar pentru mine și pentru cine mai dorește – O zi frumoasă și o viață luminoasă și plină de iubire, armonie și belșug!

Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l și altora!

Să păstrăm legătura!

Pentru alte informații și resurse pe care le simt valoroase și care îmi doresc să îți bucure mintea, inima și sufletul, te invit să te abonezi la newsletter. 💌

Te-ar putea interesa și

Suntem toti uniti
Despre Viață Scris de Andrea Filip

Suntem toți uniți … sau unul?!

Ceea ce apare percepțiilor noastre ca o multitudine de obiecte, separate și cu limite clar definibile, este în realitate o iluzie creată prin aportul organelor noastre de simț.citește mai mult
Cum scapam de vinovatie
Despre Viață Scris de Andrea Filip

Cum scăpăm de vinovăție?

Vinovăția este metoda preferată de educație în multe culturi. Dacă ești „norocosul” unei asemenea creșteri, viața este o continuă provocare, iar șansele pentru evoluție personală sunt multcitește mai mult