Dependența de bine. De ce devin oamenii dependenți de ceva, de orice?

Fiindcă, pentru o clipă, acel ceva le aduce o stare de eliberare dintr-o presiune internă sau externă, reală sau imaginară. Oamenii tânjesc după ușurarea pe care le-o oferă obiectul adicției lor, și sunt dispuși să facă orice pentru acea clipă dulce.

Gândește-te la exuberanța pe care o ai după două pahare de vin! Unii se simt liberi să danseze așa cum le vine, fără să mai țină cont de reacțiile celor din jur față de mișcările lor. Alții se simt liberi să își comunice gândurile și sentimentele (de bine sau de rău, dar o fac), declarându-și iubirea sau aversiunea pe care o nutresc în secret. Uneori își dau voie să viseze, să fabuleze – ar zice privitorii, să își imagineze un viitor mai bun în care se simt mai împliniți, făcând ceea ce cântă inima lor. Poeții, muzicienii, scriitorii, sunt cuprinși de febra inspirației, iar creațiile lor curg pe hârtie neînfrânate de frici sau angoase.

🔖 Să luăm alt exemplu, al celor dependenți de tehnologie, cum ar fi emailul sau Facebook-ul. Facebook oferă o cale acceptată social de fugă din viața reală. Cel ce își petrece ore în șir cu degetele pe ecranul minuscul se simte liber să își trăiască fantasmele prin viețile altora. Cu privirea și imaginația călătorește acolo unde au fost prietenii lui, se simte valorizat prin faptul că o persoană, care în viața reală nu i-ar acorda timp sau atenție, i-a acceptat prietenia virtuală. Sau găsește aliați pentru idei, proiecte, pe care cei din jurul lui i le neagă sau minimalizează. Se simte unit cu lumea prin cele 5 like-uri primite pentru distribuirea unei idei.

Astfel, gratificarea, libertatea și comuniunea primite prin acest instrument devin adictive. Chiar dacă ele sunt în cea mai mare măsură rezultatele imaginației, nu contează!

Toți ne dorim să fim fericiți, liberi, admirați și iubiți. Dacă acestea costă 10 lei, cât o sticlă de vin, sau timp alocat, calculul e simplu. Dependențele se creează în timp, pentru că e vorba de costul de oportunitate. Cât durează să lucrezi, să strângi bani și să mergi în vacanță în Maldive, versus click-ul pe Facebook care te ajută să-ți imaginezi că ești deja acolo!

Deoarece creierul nu face diferența dintre o acțiune reală și una care este doar în mentalul tău, el produce aceleași rezultate chimice, adică aceeași emisie de hormoni și alți neurotransmițători, ca și cum experiența chiar ar fi avut loc.

Aici apare însă efectul secundar al adicțiilor.

Prețul plătit este uneori insesizabil, ca o dobândă la un credit. Aparent mică, dar în timp se adună mult. Warren Buffet spune că „lanțurile obișnuințelor sunt prea ușoare pentru a fi simțite, până când devin prea grele pentru a fi rupte”.

Ce costuri are o dependență?

Să luăm exemplul cu Facebook.

• Lipsa unei conexiuni reale între oameni. Prieteni care în realitate probabil nici nu te plac sau nu îți plac ție, cu care nu ai ieși la un suc/bere, cu alte cuvinte relații false, imaginare.
• Mai puțin timp pentru lucruri care dezvoltă și întrețin relații frumoase, pentru a produce creații proprii, pentru autoeducare sau cursuri de dezvoltare a abilităților.

În loc să fi prieten/ă virtuală cu Warren Buffet, poți alege să studiezi, să investești în tine și în acțiuni, să evoluezi intelectual și financiar, încât să ajungi „pe bune” să stai la masă cu el (cât mai trăiește) sau cu alții de talia lui.

În cazul alcoolului, deja prețul plătit este evident și degradarea umană incontestabilă. Observarea și cuantificarea daunelor produse de alte adicții cere mai multă atenție și efort mental, dar merită. Doar când vezi costul real al unei adicții poți deveni interesat sau chiar hotărât să te debarasezi de ea. Atâta timp cât îi simți doar plăcerile, este extrem de greu să crezi că poate deveni, sau chiar că este, o dependență.