Fiecare acțiune pe care o facem este o „expirație” a ființei noastre. Este o manifestare a cine suntem pe interior, a ce avem în structurile noastre, și se potrivește într-un anumit context.
Fiecare moment de introspecție și analiză este o „inspirație” a ființei noastre. Luăm observațiile despre ce se întâmplă în afară noastră, rezultatele acțiunilor, vorbele vorbite, tot ce am experimentat în timpul expirației, și le ducem în Sinele nostru. Și le ținem preț de o clipă, ne uităm la ele, concluzionăm și apoi trecem din nou la acțiune.
Amândouă sunt vitale. Dacă ai încerca să tot expiri, la un moment dat ai rămâne fără suflu și… la fel cum dacă tot inspiri, la un moment dat nu mai ai loc în plămâni și ești ca un balon pe punctul de a se sparge. Cum se traduce acest fapt în viața cotidiană? Simplu. Dacă în permanență suntem în acțiune, rămânem fără „oxigen” și cădem fizic și energetic la pământ. Dacă în permanență stăm și gândim, învățăm și analizăm, la un moment dat simțim nevoia să și împărtășim concluziile, fie prin acțiune, fie prin predare.
Mult timp, majoritatea dintre noi am crezut că soluția la prea multă acțiune este relaxarea, statul fără a face nimic, sau eventual privitul la televizor. Dar aceasta este doar o parte din ecuație.
Noi suntem o Trinitate (cel puțin). Corp, minte și suflet.
Corpul îl onorăm relaxându-ne, dar mintea? Dar sufletul? În momentul în care ne punem în fața televizorului, mintea nu se mai relaxează, ea este în permanență în acțiune, corelează, conectează, generează…
Meditația sau contemplarea au efectul de relaxare pentru minte, și ne sunt utile oricare dintre tehnicile cu care rezonăm. Abia când ne hotărâm să ne relaxăm mintea observăm cu adevărat cât este de activă. Acest moment este o mare oportunitate pentru fiecare dintre noi. „Putem să observăm multe, pur și simplu, privind” – zicea un personaj de desene animate, ursul Yogi. Este o activitate intimă, să fim doar noi cu gândurile noastre. Ele ne arată pentru ce suntem o atracție. Altfel spus, gândurile nu sunt personale, ele sunt ca niște posturi de radio pe care le accesăm în funcție de ce frecvență selectăm/avem. Așadar, gândurile și sentimentele oglindesc frecvența interioară la care vibrăm într-un anumit domeniu, precum și cea la care vibrează per ansamblu ființa noastră. Dacă ne place ce gândim, super! Înseamnă că vibrăm în acord cu dorințele noastre, dacă nu… ne felicităm pentru conștientizare. Apoi căutăm soluții interne și externe pentru a ne „muta” pe o nouă frecvență.
Observarea minții, conștientizarea a ce „umblă” pe acolo și apoi angajarea voinței și intenției pentru a evolua, constituie „inspirația” Ființei. Cum rămâne cu Sufletul? Pe el cum îl mai relaxăm? Dacă nu îl relaxăm noi, ne pune el la pat. Adică la somn, iar atunci când dormim, suflețelul este și el în etapa de recalibrare. Se duce frumos în Totalitatea Sa, își reamintește Cine și Ce este, se uită la cum exprimă acest lucru în viața curentă, trage niște concluzii, apoi reintră în circuitul pământean când ne trezim fizic. În caz că dorim să facem acest lucru și în mod intenționat, este utilă intrarea în alte stări de conștiință, prin diferite tehnici și metode.
Unii înțelepți spun că între cele două există întotdeauna o milisecundă de Nimic. În care putem accesa Puteri și Cunoaștere nelimitate. Dar este atât de scurtă această „etapă”, încât chiar și când știm de ea este o reală provocare să o prindem. 🙂
Așadar echilibru! Inspiră, expiră… Pentru o viață sănătoasă îți recomand… să inspiri și să expiri. Adică să fii în acțiune și apoi să meditezi, apoi din nou acțiune, apoi meditație.
Amintește-ți că ești un Suflet care are o experiență Umană! Ambele aspecte sunt egal de importante pentru jocul De A FI OM!
