Meniu
De ce Dumnezeu este un antreprenor
Despre Divin Scris de Andrea Filip

De ce Dumnezeu este un antreprenor?

Pentru că la un moment dat Dumnezeu s-a uitat în jurul Său și a identificat o nevoie. Nevoia Lui era de a se experimenta pe Sine. Pasul doi a fost să creeze bunuri și servicii care să îi acopere nevoile. Și așa au apărut elementele care au stat la baza tuturor celorlalte creații. Pe de o parte, de natura bunurilor a fost „particula”, iar de natura serviciilor au fost „undele”. Desigur că toate erau Dumnezeu și nu era nimic ce nu era Dumnezeu. Toate au fost create din „Mintea” lui Dumnezeu. La fel ca în cazul oricărui antreprenor. 🙂

Și lui Dumnezeu i s-au părut toate ideile lui atât de bune, încât a continuat până în prezent și în eternitate să producă idei. Fiecare inspirată de noi și noi nevoi pe care le observa.

Particulele au devenit „materia” și universul manifest, iar undele au luat „forma” Legilor și principiilor care guvernează Creația.

Deci, pe de o parte, avem „produsul” și, pe de altă parte, „managementul”.

La un moment dat, pentru că dorea să își extindă „afacerea”, Dumnezeu și-a luat (a se citi creat) colaboratori. Un fel de angajați, furnizori, clienți. S-a creat o întreagă ierarhie Cerească, o Matrice Organizațională Divină. Cică primii colaboratori au fost Adam și Eva … poate nu, dar așa spune povestea. Apoi colaboratorii au început să aibă păreri și opinii și chiar să negocieze regulile jocului. Astfel au fost concediați din Rai și trimiși să își găsească un alt loc de muncă.

Între timp, Dumnezeu a continuat să creeze colaboratori, tot mai destoinici pentru că fiecare nou experiment îi oferea posibilitatea să vadă locuri de îmbunătățit.

Astfel, fiecare dintre noi am fost odată cea mai bună idee a lui Dumnezeu și apoi am primit cadou de „bun venit!” în Organizația Creației aceleași atribute divine, în special puterea de a crea. Și particule, și unde. Și materie, și idei/legi. Astfel, după chipul și asemănarea Creatorului, suntem cu toții de natură antreprenorială. Ar fi înțelept să ne dăm seama de acest aspect și să ne comportăm ca atare.

Atunci când fiecare dintre noi începem să redevenim Antreprenorii propriilor vieți, ne reconectăm cu un aspect al Ființei noastre care este primordial, și veți vedea că totul devine un joc! Ușor și creativ. De continuă expansiune, în care mâine nu mai putem să ne micșorăm să fim ca ieri pentru că fiecare nou gând, fiecare vorbă, va fi un act de creație care va răspunde unei nevoi și va face pe cineva fericit. Iar fericirea sa te va „umple” și mai mult și te va face și mai Măreț. La fel ca pe Creatorul/Creatoarea ta.

Cum aș putea să fiu și eu ca Dumnezeu?

  1. Mă uit la nevoile mele. Cum pot eu să „mă experimentez” pe „mine” mai bine? Adică cum aș putea să manifest în lume talentele mele/darurile/puterile mele?
  2. Încep să produc idei
    • Unele devin produse sau servicii (în funcție de ce știu să fac… o mobilă, un document, un soft, un zâmbet, o consiliere, un curs…);
    • Altele devin „undele” – regulile după care mă voi conduce. Vor fi valorile mele interne, busola care îmi va influența parametrii între care voi acționa.
  3. Ofer ceea ce am și sunt altora, pentru că doar în actul dăruirii eu pot să primesc confirmarea realității a „Ce” sunt. Eu pot fi generos doar dacă am cui să îi ofer ceva, pot fi producător de mobilă doar dacă cineva își dorește acest produs.
  4. Încântarea și fericirea celor cărora le-am oferit Ce AM și Cine SUNT mă umple pe „interior” de dulceața satisfacției lucrului bine făcut. Simt atunci că îmi împlinesc menirea. De a fi Cocreator – al experienței mele de a fi, al experienței celuilalt de a fi și a Divinității ca Sursă a Tot ce Este.
  5. Mă odihnesc. Contemplu procesul care tocmai s-a împlinit. E bine. Totul este bine în lumea mea… da. (Și Dumnezeu s-a odihnit în a șaptea zi.)
  6. De luni, o iau de la capăt.  Oare de Lunea ACEASTA ce va alege Divinitatea din Mine să Experimenteze? Oare ce bunătăți aș putea să cocreez, pe care să le savurez împreună cu alții… ?

Dar dacă timpul nu există? Sau creația nu începe Luni? Cum s-ar putea transforma viața mea dacă în loc de luni aș deveni Antreprenor în fiecare zi, iar „luni” ar fi ora la care mă trezesc în fiecare dimineață.

Oare mâine ce ar alege Dumnezeu să facă dacă ar fi în locul meu? Cum și-ar trăi ziua? El le știe, le are, le poate pe toate… Oare cum ar proceda? Cum ar fi în relație cu Corpul Său, cu Familia Sa, cu Prietenii Săi, cu Profesia Sa?…

Dar dacă eu chiar sunt Eu? Dar dacă sunt Dumnezeu?… (Doar se zice că Tot ce este este Dumnezeu și nu există nimic ce nu este Dumnezeu…)

Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l și altora!

Să păstrăm legătura!

Pentru alte informații și resurse pe care le simt valoroase și care îmi doresc să îți bucure mintea, inima și sufletul, te invit să te abonezi la newsletter. 💌

Te-ar putea interesa și