Nu pot să-ți iau suferințele

Dacă o persoană este săracă, nu poți să iei sărăcia iar tu să devii sărac. Ce poți să faci este să îi oferi ceva din abundența ta iar ea să o primească. 

Dacă cineva are o relație, să zicem relație cu șeful, care este nefuncțională, eu nu pot să iau acea ‘nefuncționalitate’ asupra mea astfel încât persoana în cauză să rămână o relație fericită. Ce pot să fac este eventual să-i ofer niște sfaturi despre îmbunătățirea comunicării în relații pe care ea să le primească și să le aplice. 

🔖 De aceea noi nu putem nici măcar să luăm suferințele sau bolile altora asupra noastră. Copil fiind mă rugăm ca tatăl meu să fie sănătos și încercam să fac un troc cu Dumnezeu prin care dacă eu sunt cuminte Dumnezeu să-mi dea bolile lui tata asupra mea iar el să se vindece. Nu știam atunci că nu se poate acest lucru.

Mulți părinți sau copiii se roagă la Dumnezeu ca cei dragi să fie cruțați de suferințe fizice, mentale sau emoționale; iar câteodată chiar apelează la ideea de a prelua asupra lor suferințele acestora. Într-un mod naiv, crezând că poate Dumnezeu ne ascultă această cerere, ce facem este că ne asumăm în mod eronat programele necesare pentru ca chiar să dezvoltăm același tip de suferință.

Pentru că vreau să fiu ca tata voi începe să-mi doresc inconștient să am și bolile lui. Gândindu-mă la aceste boli sau suferințe voi începe să le manifest în corpul meu fizic. Deci nu este ca și cum le-am luat asupra mea pe ale lui ci mi le creez în mine și creez în mine condițiile necesare pentru aceeași afecțiune.

Un sărac, un bolnav, un certăreț, un iubit nesuferit pentru ca să-și schimbe condiția este nevoie să fie deschiși să vadă lucrurile într-un fel nou, să primească ajutor de la cei care au deja ceea ce își doresc. Ajutorul acesta poate veni în multe forme dar este esențial să îl și primim când vine la noi.

O atitudine de tipul “da, dar” nu face altceva decât să creeze o barieră între noi și posibilitățile de vindecare. Ori de câte ori cineva începe o frază cu aceste cuvinte în fapt nu a primit nimic din ceea ce tocmai s-a spus. Și este okay să le folosim câteodată însă atunci când sfaturile și resursele vin de la cineva care trăiește deja o realitate pe care și noi ne-o dorim, ne-ar sprijini mai mult să luăm notițe și să aplicăm în loc să încercăm să ne justificăm de ce viața arata așa cum arată.

Eckart Tolle spunea că oamenii își justifică dreptul de a se simți mizerabil.

Vei întâlni frecvent oameni care sunt atât de atașați de suferința lor încât orice sfat vrei să le oferi vor începe cu “da, dar, hai să-ți spun de ce pentru mine acest lucru nu ar funcționa sau dacă funcționează efectul va dispărea rapid”. Și e destul de ușor să vedem încrâncenarea și rezistența și tiparele de atașament pe care le au ceilalți față de a fie într-o situație nefuncțională.

Dar oare le vedem și pe ale noastre la fel de clar? Einstein spunea că nu pot rezolva o problemă la nivelul de conștiință la care a fost creată iar studiile doctorului David Hawkins, în acest sens, ne arată cat de ușor lucrurile se rezolvă într-adevăr când avansăm în evoluția conștiinței noastre. Dar ce înseamnă sau cum arată acest avans este o experiență subiectiva. Pentru ca fiecare dintre noi suntem pe calea lui este important să descoperim cam pe unde ne situam în raport cu idealul nostru de viață.

Familiarizarea cu scala conștiinței a lui David Hawkins ne poate fi un bun ghid încât să menținem calea cea mai rapidă și eficientă catre nivele superioare de experimentare a vieții.