Idei, informații, concepte … cum vrei tu să le spui, ele există. În jurul tău, plutesc. Creierul tău (fizic sau eteric) le recepționează, precum o antenă radio. Apoi este/ești de acord cu ele, sau nu. Le acceptă/accepți ca fiind adevărate sau nu. Tot ceea ce creierul acceptă, intra și se manifestă mai devreme sau mai târziu în experiența ta ca fiind realitatea.
Imaginează-ți că ești o tornadă. În calea sa, o tornadă întâlnește case, animale, plante, oameni. Pe unele le ia, le amestecă în sine, le plimbă cu ea o perioadă, apoi se liniștește și dispare, iar elementele pe care le-a luat în zbor se împrăștie care pe unde. Tot ceea ce a adunat, continuă să existe și după ce tornada a trecut. Poate că nu exact la fel ca structură, dar ca elemente componente, da. O tornadă este puternică și afectează tot ceea ce atinge, dar pare ceva solid și tare pentru că în ea sunt de fapt multe elemente preluate, care îi dau o mare densitate de materie. Dacă la toate acestea adăugăm energia creată prin mișcare, vedem că într-adevăr avem de-a face cu ceva de neoprit!
Tot la fel, tu: aduni gânduri, emoții, energii de tot felul, le amesteci în tine, le zăpăcești bine-bine, adaugi energia voinței și intenției tale și devii o forță care impacteaza tot ceea ce atinge. Fiecare om, casă, animal și plantă este modificată după trecerea ta. Câteodată impactul este vizibil (ca atunci când mănânci o plantă sau un animal), altădată este mai subtil, dar el există. Trecerea ta prin lume este mult mai importantă decât realizezi. Forța voinței și intenției tale transformă lumea.
Când ai apărut, chiar în această existență fizică, ai fost o tornadă mică. Drăgălașă, e drept, adorabilă și iubibilă … dar tornadă! Dacă nu crezi c-a fost așa întreabă-ți părinții! Le-ai afectat și transformat viețile mai mult decât probabil se așteptau. La fel, dacă ai copii, știi cât sunt de puternici.
Când te uiți la un copil este ușor să-i vezi procesul de formare a conținutului minții. Copilul vede o jucărie, creierul receptează informații vizuale, auditive, tactile despre acea jucărie, apoi apare energia voinței plus intenția de a o avea … și gata tornada. Vrei nu vrei, ești în mijlocul unei furtuni în care copilul, cel mai probabil, va primi jucăria. O va lua, o va explora, apoi o va lăsa la o parte, la un moment dat, transformată, precum o casă peste care a trecut o tornata.
Dorințele noastre sunt tornade, stârnite de o informație pasageră, amestecată cu alte informații (gânduri și senzații) care energizate de voință și de intenția noastră ne duc întru experimentarea lor.
De-a lungul creșterii, dezvoltării tale ca ființă, tu ai prins în structurile tale mentale, emoționale și spirituale multe informații. Ele te definesc, și împreună formează ceea ce identifici ca fiind „TU”. Acest „TU” este întregul conglomerat de programe, convingeri, amintiri, procese și senzații.
(continuarea ideii în articolul Din ce suntem compuși?)
